Că avem un învăţământ prost gândit se ştie. Că avem profesori care
n-au treabă cu predatul se ştie. Că notele sunt puse în faţa
cunoştinţelor se ştie. Dar oare se cunosc şi metodele prin care s-ar
putea schimba toate astea?
Nu trebuie schimbate legile, nu este nevoie de ordine oficiale. Doar
puţină muncă la mentalitate şi ceva activitate în înţelegerea
mecanismului de învăţare străin şi atât!
Să luăm ca exemplu învăţământul englezesc. Iar ca să mă fac înţeles
trebuie să mă folosesc de un bun prieten plecat la universitate în
Anglia. Cu acte false. Nu pentru că aşa a vrut el, ci pentru că a fost
nevoit. Părinţii lui au fost plecaţi la muncă pe meleagurile acelea şi,
sincer să fiu, n-au făcut tocmai lucruri legale. Iar de teama de a nu fi
asociat cu părinţii săi urmăriţi penal, şi-a făcut acte false ca să
poată învăţa acolo.
Iar ca buni prieteni ce suntem, ţinem legătura. Prin skype sau email,
că restul de metode sunt cam costisitoare şi nu-s fonduri. Nici la
mine, nici la el. Ori de câte ori discutăm, îl întreb cum e şcoala
acolo, care e diferenţa faţă de a noastră. Mereu îmi spune aceleaşi două
lucruri, pe care vreau să le împărtăşesc şi cu voi, ca să facem o
diferenţă considerabilă:
- după ce profesorul îşi termină de predat lecţia, îi pune pe copii
să considere că tot ce le-a spus este greşit şi să verifice
informaţiile. Astfel le dezvoltă pasiunea faţă de învăţat şi gradul de
pricepere al predării.
- atunci când sunt ascultaţi sau când dau o lucrare scrisă, dacă nu
îşi prezintă propriile opinii, nu trec. Pentru că profesorii nu vor să
ştie ce au debitat ei orele anterioare, ci ceea ce a reuşit elevul să
priceapă şi ce opinii şi-a format vis-a-vis de subiect.
Pe când la noi ne stresăm cu încheierea mediilor şi lipsa dotărilor…
Articolul oficial pe : http://pardau.ro/diferenta-intre-invatamantul-romanesc-si-cel-englezesc/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu